Angajatele full-time

Majoritatea oamenilor petrec, în medie, câte 8-9 ore la locul de muncă. Pe voi vă numesc casnice! Și presupun că voi aveți foarte mult timp liber… De fapt, voi sunteți singurele care nu aveți program limitat de muncă. Voi lucrați full-time– în adevăratul sens al cuvântului. Vă îngrijiți de toate și de toți…

De casă. Că este mică sau mare, pe un etaj sau două, sarcina voastră este să o păstrați curată, aranjată și, eventual, împodobită(de Crăciun). Aspirator, mop și lavete în dotare, aproape zilnic… Cei mici vă și ajută să aveți spor!

De masă. Minim 3 mese să aibă toți membrii familiei – acasă sau la pachet. Desigur, ținând cont de alergiile copiilor și de pretențiile soților… Dacă mai urmați și o dietă, lucrurile sunt mai dificile. Poate locuiți și cu părinții/socrii sau îngrijiți de un octogenar – lucrurile se complică enorm.

De copii. Cu primul e mai frumos, totul e nou și interesant. Un fel de Surprize, surprize!,dar fără Andreea Marin. De la al doilea, situația este mai grea, iar la următorii – rutină și iar rutină. Doar anii și clasele școlare se modifică, nevoile rămân aceleași, dar se amplifică. Și se multiplică! Ah… până la a crește copii, aveți de dus întâi o sarcină timp 9 luni – uneori multiplă…

De facturi. Și cumpărături. Și drumuri prin oraș cu hârtii și alte chestii birocratice – care se rezolvă până la amiaz, deoarece programul scurt al bugetarilor îl împiedică pe soț să le rezolve după ce iese de la serviciu.

De restul… Tot ce nu am inclus aici și are legătură cu voi, ca matroane ale căminului.

De cele mai multe ori, nu mai aveți timp și pentru voi…

Nu sunt misandru sau adept al mișcării feministe, dar…

Respect, mămicilor!

Lecții de la Munte…

Te asemeni mult cu viața de toate zilele. Ești un bun profesor, pentru cei care au ochi de văzut și urechi de auzit… De la tine, personal, am învățat și învăț multe lecții:

Despre luptă. Nimic important în viață nu e ușor. Dacă e ușor, nu mai e important, nici atractiv, nici frumos. Doar sinusoidele dealurilor și văilor duc spre vârf. Trebuie mai întâi să treci prin vale ca, mai apoi, să ajungi sus…

Despre frumusețe. Cea adevărată, pură și naturală. Nephotoshopată! Cea care este o delectare pentru irisul uman, cea care nu poate fi imortalizată nici de cel mai performant aparat. Frumusețe care pătrunde prin ochi până în suflet. Apusul și răsăritul sunt indescriptibile la înălțime!

Despre statornicie. Tu rămâi mereu în același loc, an după an, în straie multicolore vara și în pături imaculate iarna. Bătut de vânt, atacat de crivăț, toropit de ultraviolete, murdărit de pet-urile turiștilor… Tu rămâi neclintit!

Despre prietenie. Pe munte nu se merge singur! Minim 2. În astfel de aventuri se leagă cele mai profunde prietenii și se creează cele mai speciale amintiri. În cort, la foc, sau pe marginea unui iezer.

Despre liniște și pace. De acolo, de sus, izolat de cotidianul citadin și de agitația din trafic, pot respira un aer curat și liniștit. Scrutarea zării cu privirea îmi aduce pace. Acolo timpul parcă se oprește în loc!

Tu mă înveți ce înseamnă să fiu pe Stâncă!

Al tău prieten,
Andrei C.

Eroii dietelor

Sunteți unii din cei care ne înconjoară, membri ai famililor noastre, prieteni dragi și colegi de muncă. Vă vedem zilnic, dar nici nu știm, de multe ori, ce poveri purtați în adâncul sufletului. Aveți lupte grele de dus, dar vă luptați…

Cu propria greutate, Cu kilogramele depuse și rămase în urma nașterii sau datorate dereglărilor hormonale ori problemelor cardiace sau moștenirilor genetice. E lupta cu propriul trup, care, parcă uneori nu mai ascultă sau pur și simplu o ia razna.

Cu miștoul semenilor. Nu de puține ori cei din jurul vostru vă atacă cu fraze de genul De când începi, de mâine? sau La ce zi ești astăzi? Cea de dulciuri…?. Deseori aceste remarci gratuite sunt descurajatoare, dar totuși voi continuați să luptați.

Cu ispitele interzise. Cu felia de tort pusă sub nas la celebrarea zilei de naștere a celei mai bune prietene, care vă ruinează 2 luni de muncă dietetică, cu micile gânduri fugare care vă îndeamnă să renunțați, cu mesele îmbelșugate de Sărbători…

Cu timpul și disciplina. Pentru că a ține o dietă ca la carte necesită timp – de procurare a celor necesare, de pregătire, plus muultă disciplină și organizare sănătoasă în toate aspectele zilnice. Mulți ați vărsat și lacrimi la un moment dat, dar nu ați renunțat!

Cred că cu toții avem câte ceva de învățat de la voi,
Eroi ai dietelor…

Moș Nicolae și Sfânta Nuielușă

Vine seara, în 5 decembrie, în fiecare an – fără excepție! E un fel de ante-mergător al celui mai moș dintre moși, un soi de Ioan Botezătorul al lui Crăciun, bătrânul. Este Nicolae, zis Cizmuliță.

Ne-am învățat copiii că există doi moși darnici, iar dacă nu le iasă cu primul, la începutul lunii, au timp să se cumințească în următoarele zile, până în ajunul celui de-al doilea… Îi învățăm să manipuleze.

Le promitem sfânta nuielușă , dacă e criză sau nu avem bani suficienți să le îndeplinim dorințele costisitoare. Oricum ar fi, ei știu ca o ciocolată tot primesc cumva-cumva. Îi învățăm lingușeala.

Nu le dăm cadouri substanţiale. Asta, în primul rând, pentru că e Post şi în al doilea rând, pentru că va urma un cadou mai mare, de la Moş Crăciun. Un soi de teatru al părinților – cu protagoniști: mama în 5, tata în 24 – de care până și cei mai mici s-au prins deja. Îi învățăm cum să joace teatru și arta prefăcătoriei.

Le sugerăm – indirect, ce-i drept –  să fie mai buni doar o lună din doisprezece și doar pentru o recompensă sau două – pe prima o vor consuma iute a doua zi, iar de a doua se vor plictisi repede și o vor arunca cât-colo până de Revelion. Îi învățăm cum să fie materialiști și egoiști.

Și ne mirăm că la început de an nou nu ne mai înțelegem cu ei…

Lecții de la skateri

Părinții și bunicii nu le prea înțeleg sportul ală ciudat cu placa. Copiii și nepoții lor skateri parcă doar consumă: timp, bani și încălțăminte pe pistele lor, zi de zi.

Prin natura fostului loc de muncă, am avut contact, direct și indirect, cu voi – iubitori ai sportului cu placa. Și am învățat multe de la comunitatea voastră tânără…

Sunteți plini de viață. Dacă toți oamenii ar fi așa, lumea ar mai mișca câte puțin, în direcția progresului. Dacă toți creștinii ar fi așa de activi ca voi, lumea ar fi într-adevăr mai bună. Și asta nu doar de Crăciun…

Sunteți chibzuiți cu resursele pe care le aveți. Nu o dată am auzit în magazinul unde vindeam skate shoes pe băieți dialogând: mi iau pe aștia noi “de buni”, pentru școală și pe ăia vechi îi bag la placă. Mulți dintre voi vă regăsiți aici. Știu. Cinste vouă!

Sunteți ambițioși. Cunosc tineri de 13-14 ani care au câștigat concursuri naționale. Anual. Asta datorită muncii sisifice din skate park-urile neîngrijite și nemodernizate cu anii. Pe ploaie, prin vânt, pe arșița de la amiaz, ș.a.m.d.

Sunteți uniți. Nimeni nu poate rupe prieteniile voastre. Sunteți toți pentru unul și unul pentru toți! Faceți chetă pentru colegul care a rămas fără shoes pentru că i s-au rupt la repetiții…

Sunteți și creativi. Inventați tot felul de scheme, trick-uri,  și nu vă e frică să încercați marea cu degetul – cum spune românul. Vă place și vă animă necunoscutul, în limitele abilitățiilor, desigur… Ați ridicat un sport ciudat (o bucată de lemn cu 4 rotițe) la un adevărat sport extrem!

Cu stima,

 Andrei, ex-colegul de la Benjamin.ro

1 decembrie 2018. Limited edition

E iarași Ziua Națională. Am comercializat-o mai rău ca sărbătoarea Crăciunului. Sau Halloween-ul. Vindem tot ce apucăm, dacă e tri-colorat. Prost nu e ăla care vinde…

E a 100-a – ediție limitată. Ieri nu am mai văzut la taximetriști doar drapelul clasic agățat de parbriz (ca în anii trecuți), ci și cel alb, cel cu Centenarul.

Au reușit cei din frunte să prostească lumea că este un an mai special, dar și-au bătut joc politic de tot ce au putut, ca niciodată până acum. A fost cel mai negru an, mai sinistru ca toți ceilalți 99… Am fost și suntem pe blacklist-ul Europei…

Acum, la 100 de ani de stat (degeaba), mai stringent ca oricând, țara are nevoie de ceva mai mult decât de pâine și circ la Alba-Iulia.  În 2 decembrie, tot cu rate la banci vor fi românii.

România, privește în sus! Deșteaptă-te!

Despre mine

Andrei. Creștin și soț. 24 de toamne…

Sunt o persoană care se bucură de viață ca de aer, mereu pe granița paradoxurilor, nerăbdător, iute, imprevizibil, dar de cuvânt.

Ambițios. Restul sunt detalii, laude ori artificii pentru a umple această secțiune.

Scriu. Nu e doar o eliberare egoistă. Îmi doresc să fiu un ajutor – mai mult sau mai puțin virtual – pentru cei din jurul meu.

Dan Andrei Căpățînă

Te bucuri de aceste articole? Vrei să susții scrisul și acest blog?

IBAN: RO59RZBR0000060015914121

Raiffeisen Bank

Tu nu sărăcești, eu nu mă îmbogățesc. Dar așa, împreună, susținem scrisul!