Ne plac artificiile!

Probabil ca am rămas cu unele ticuri din perioada lui Nicu și a Elenei. Posibil să fi vorbit prea mult acel limbaj de lemn comunist și să fi rămas cu el și generația actuală. Cert este că ne plac artificiile! Cele verbale. Nu doar cele de la Revelion… Împachetăm cuvintele grele și urâte în ambalaje mai frumoase, mai ușor de digerat.

Îi spunem neoplasm. Parcă ar fi ceva frumos. De fapt, el e o tumoră care roade tot ce îi iese în cale. Oase, ficat, creier, plămâni. Încercăm medical să mai îndulcim acele ultime 3 luni sperate în urma investigațiilor la Tg. Mureș.

Am denumit-o întrerupere de sarcină. Nu, nu putem să îi spunem pe nume. Asta, pentru că știm că oricum l-am numi (embrion, făt, fetus, etc.), el este un suflet viu. Există viață embrionară! De aceea, nu suportăm termenul avort. E prea grotesc. Crimă infanticidă. Dar, dacă doar întrerupi ceva, pare în regulă…

Popa îi spune la groapă o trecere în neființă. Asta, deorece dacă s-ar pomeni cuvântul moarte, bocitoarele ar începe cu refrenul cum te-ai dus… Ne e frică de ea, fugim cu tălpile la șezut către clinici și magazine naturiste, crezând că crema cu Q10 ne va transforma în nemuritori. Tineri și neliniștiți! Cu toate acestea, termenul macabru nu are greutate mai mare ca viața! Și oricum, nu e o trecere în neființă. Atunci vom fi cele mai adevărate ființe!

Am inventat și o îndulcire modernă. Îi spunem anorexie. De fapt, ea este doar o moarte lentă, prin inaniție, într-o țară îmbelșugată. E ca și cum ți-ar fi sete în mijlocul ploii! Femeile, fac orice pentru a rămâne sau a ajunge suple. De tras prin inel! Se înfometează zilnic. Lună după lună. Într-un an, devin anorexice. Și-au îndeplinit visul: sunt slabe, în sfârșit! Dar mor de depresie…

Am denumit-o adolescență. După al doilea război mondial. Asta, pentru că nu știam cum să îi spunem unei perioade de tranziție dintre copilul ce face pe adultul și adultul ce face pe copilul. Am oferit fetelor de 10 ani posibilitatea de a umbla pe tocuri, iar băieților de 12 anișori bani de discotecă. Acum e club. Sau pub. De aceea, adolescența a devenit o bombă cu ceas pentru mai toți părinții și profesorii.

Artificiile le folosim des. Prea des! Încercăm să ne creăm o lume de iluzii. Un glob de sticlă. În care să nu existe cancer, avort, moarte, depresie anorexică, perioadă de vârstă critică și alte dureri existențiale.

Reușim doar să ne ascundem după deget! DAR, ceea ce sărbătorim în decembrie (ante-artificii), Întruparea, vorbește tocmai despre faptul că Cristos a venit să ia asupra Sa toate aceste lucruri neplăcute și oribile, le-a pironit pe cruce și ne-a adus Viața. Prin Înviere!

Dincolo, nu mai există artificii!

Publicat de

Verba Volant

Creștin. Soț. Jurist Pasiuni: Dumnezeu, soția, oamenii, munții, sporturile, cititul, scrisul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.