Viciile noastre de toate zilele…

Următorul articol este inspirat din fapte reale. Din realitatea zilnică.

Mă aflam în sala de așteptare a unui cabinet oftalmologic. Eu și încă trei pacienți. La fel de nerăbdători ca mine. Încep discuțiile de rigoareDin ele am aflat că ne găseam în aceeași încăpere un nefumător și trei fumători. Profesioniști. Am ascultat mai mult, dar am și intervenit. Atunci când se aștepta o replică și de la mine…

Primul se lăuda cu o oarecare nostalgie că în anii ’90 își procura țigări la sfert de preț. Ce mai contrabandă era pe vremea lui Iliescu… Era supărat că nu mai are banii de odinioară, ca să își mai permită două, trei pachete pe zi. 50 de lei zilnic pe țigări? întreb eu. Nu, nu mai îmi permit. Dacă îi puneam deoparte anii aștia, aveam acum două case mi se răspunde cu regret.

A doua – o doamnă la vreo 55 de ani a intrat si ea in hora tabacelor cu povestea ei. Căsătorita de ani buni, soțul ei sub același viciu. Ne spune că de câteva luni încoace și-au secționat bugetul familiei în două. I-am zis soțului că nu mai suport să fumeze atâta. Dublu cât fumez eu! Să își cumpere din banii lui dacă vrea… Intervin eu – Bine că ați rămas împreună. Alții de la certuri de-astea… Ea – Nici mult nu mai aveam. Dar suntem bătrâni, ne făceam de râs, îmi răspunde cu un zâmbet șters.

Al treilea personaj intră și el în dialog. Eu nu înțeleg de ce suntem noi bolnavi. Tata și bunicul fumau ca locomotivele, dar erau sănătoși tun. Eu… boli cronice de plămâni, diabet, dioptrie mare. Ceilalți îi răspund – Păi, munceau mai mult. Mâncau mai bine. Omul era foarte decepționat. Dar nu din cauza că țigăriile i-au nenorocit sănătatea, ci de ciudă că alții fumau la fel de mult ca el și nu aveau nicio problemă. Aparent…

Cu toții avem viciile noastre. Unii, vizibile (semnalizate cu fum), alții, ascunse. Trăim într-o lume care ne captivează! Dar în mod negativ. Suntem captivi. Ai narcoticelor. Ai pornografiei. Ai banului. Ai stimei de sine. Ai Netflix-ului.

Viciile te mint. Îți promit multe! Dar îți iau totul și nu îți oferă nimic, într-un final… Te duc în pragul divorțului. Îți distrug economiile. Chimio-terapie și anus contra naturii… Unora le înegrește sufletul întocmai ca plămânul unui fumător, iar pentru alții, ele sunt fatale.

Am citit, astăzi, în ochii interlocutorilor mei, mult regret, durere și o dorință de dacă ar fi să o iau iar de la început… Toți au folosit expresia „m-aș lăsa”. Și toți au recunoscut că nu pot! Nu pot singuri. Nu pot cu ajutor. Nici cu plasturi antitabac. Nici în clinici. Suntem neputincioși toți în fața viciilor!

Fiecare este înrobit de ceea ce este învins! Am abolit sclavia, dar am devenit robii propriilor dependențe!

P.S. Este Cineva care poate să dezlege orice viciu. Să rupă orice lanț. Să înlăture orice dependență!

Publicat de

Verba Volant

Creștin. Soț. Jurist Pasiuni: Dumnezeu, soția, oamenii, munții, sporturile, cititul, scrisul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.